The Lady Is A Tramp

Recitind postul trecut si rasfoind cartile la care apelez mereu, am redescoperit mai vechea-mi idee, ca la baza codului bunelor maniere, si a bunei purtari in general stau cateva principii clare. In postul trecut am scris despre unul dintre ele. Astazi m-am gandit sa incep o serie, un fel de “well manners’ basics”, si zic well manners pentru ca sunt mai multe norme de comportare civilizata, decat reguli de eticheta.

Un aspect extrem de important al bunei purtari e diferentierea intre public si privat, care trebuie sa se observe in comportament. Sunt anumite lucruri rezervate spatiului privat, pe care nu ar trebui sa le afisam in public, fie pentru ca tin de intimitatea fiecaruia, fie ca tin de confortul nostru sau al celor de langa noi, fie ca tin pur si simplu de buna crestere sau pentru ca nu e igienic.

Daca ar fi sa luam pe rand toate aspectele astea, e foarte usor de inteles de ce. Autoanaliza e binevenita pentru orice act al nostru, zic eu.. La capitolul “prea intim pentru a fi afisat in public” e sarutul sau gesturile care arata prea multa dragoste. De multe ori tind sa devina vulgare, de alte ori ii deranjeaza pe ceilalti (mai ales cand indragostitii se aseaza in locuri circulate, in vazul tuturor) sau pur si simplu sunt nepotrivite. Nu e nevoie de gesturi mari pentru a sugera afectiunea pentru cel sau cea de langa tine, si niciodata nu e nevoie sa afisezi asta. Bunele maniere, inainte de orice presupun decenta si dorinta de a pastra fiecare lucru pentru momentul potrivit.

Tot aici as vorbi si despre sarutul mainii. Recunosc ca nu am intalnit pe nimeni in statiile de metrou sarutand mana unei doamne, si din fericire nici in autobuz.. poate pentru ca barbatii nu mai saruta mainile doamnelor zilele astea.. In orice caz, ce trebuie sa stiti e ca mainile nu se saruta decat intr-un cadru adecvat, nu pe strada si intr-o intalnire intamplatoare de genul asta.

Si tot aici despre pupat. Pupatul zgomotos intre prietene, imbratisarile prea largi si “actoricesti”, tipetele de uimire si de incantare la primirea unei vesti bune sau la vederea unui obiect vestimentar. Nimeni nu e obligat sa asiste la un astfel de spectacol, nici sa admire cumparaturile sau sa asculte vestile noi.

O alta problema e cea a cititului. Nu, contrar tuturor filmelor de la Hollywood, contrar miscarilor de socializare, cititul nu se practica decat la masa de studiu, in biblioteca, sau in intimitatea fiecaruia. Si cu atat mai putin, nu se cauta curios in ziarele, cartile sau materialele celorlalti care nu stiu asta. Fenomenul e insa atat de raspandit incat poate ca intr-o zi multi autori vor gandi reguli de buna purtare pentru cititul in mijloace de transport. Dar nu cred. Si asta pentru ca bunele maniere presupun ca fiecare lucru se desfasoara in locul potrivit, la momentul potrivit.

ultima si nu cea din urma problema de confundare a publicului cu privatul merge mai departe de atat si tine de igiena. Mancatul pe strada, in mijloace de transport, in parc, pe fuga, oriunde in preajma se afla multa lume necunoscuta, fiecare cu alta treaba, intr-un spatiu acoperit care nu e facut special pentru asta. Mi se pare necesar sa mentionez aici si terasele sau micile autoserviri, eventual fastfood-uri, unde esti invitat sa iti servesti gustarea stand in picioare, in plina strada. In primul rand pentru nu e igienic, a lua masa intr-un astfel de spatiu nu presupune spalarea pe maini, nici ambientul si nici pozitia necesara pentru a-ti consuma produsele. Cu atat mai mult cu cat e vorba de ceva care poate sa lase urme, fie de grasime pe degete, fie de frimituri pe jos.

Si astea sunt doar cateva probleme. Sunt insa mult mai multe, si fiecare are aceiasi rezolvare.Ganditi-va doar cand faceti un lucru pe strada la atitudinea pe care o aveti, cum i-ar deranja pe altii, si mai ales atitudinea pe care ati avea-o cand cineva ar face acelasi lucru. Si daca nu cumva locul acelei actiuni e propria casa sau chiar propriul dormitor.

4 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a comment